fidelitatea unei toamne se măsoară în îngăduința cu care frunza îmbracă pământul de frig până și clopotul tremură când vecerniile își ascund glasurile prin altare - sunete lungi ca niște ibiși împărțind cerul cu sfințenie numai eu stinsul unui fapt ce n-a avut să se-ntâmple |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu