azi mi-ai arătat
că frica umbreşte
fereastra unde aşteptai să apar
sub draperie
un surâs poartă patine
lunecă simplu pe tăişul unui cuţit
mâna pictorului tremură
şi linia muşcă uşor colţul gurii
vorbind
nu-mi atingi umerii
şi din "zăpada făpturii" mele
rostogoleşti bulgări
te joci cum un copil construieşte cazemate
şi-ţi simt parfumul -
aşa se nasc în pânze mărgăritarele
poate pentru că sunt necunoscuta
în dreptul căreia te opreşti
când te saturi de singurătate
şi vrei să-ţi torn poveşti, broscoiule fermecat
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Numai cred in nimeni.
RăspundețiȘtergereNu exista iubire, doar minciuna.
Totul e minciuna si razbunare!
Cândva am primit aceleaşi cuvinte. Nu ştiu dacă e cazul să te descarci pe mine, nu ştiu de unde-ţi provine supărarea...deschide-ţi inima, iubeşte, crede şi nu privi în negru, indiferent cine vei fi fiind.
Ștergererespectul meu, anna