Dar

O filă-ţi dăruiesc din primăvară
Şi semne stinse-n dansuri de egrete,
Petale în ninsori ce-or să regrete
Că vântul a fugit în prag de seară.

O filă prinsă-n simfonii albastre,
Aripă de cocor plutind pe zare,
Un răsărit ce mistuie, se pare,
În roşu-i strălucind sfere sihastre.

Şi ploaia mea cu zâmbet de lumină
Iscat din strălucirea unui fulger,
Neînsemnatul zbor din vis de înger
Când ochii mei se tulbură de vină.

Să n-o opreşti din ultima cădere,
Un braţ întins e semnul de la tine
Ce poate plânsul meu să-l mai aline
Când strig în van şi nu mai am putere.