Suplicii de april

Las umbra mea să-ndemne iar cocorii
În zbor să îmi alunge răvăşirea,
Plutind prin pâcla serii-n risipirea
De roşu stins în straiele ninsorii.

Las gândul meu neliniştii povară
Şi m-adâncesc în somnul de petale -
Urzind în taină fulgere sacrale
Ce plouă surd pământu-n primăvară.

Nu răstignesc orbirea nopţii crude,
Ci mângâi mugurii visând aproape
De seve-n care vor să se adape
Doi inorogi cu visurile nude.

Se alungeşte cenuşiu-n goluri,
Copacii dorm pe aspre metereze
Voind copiii veşnic să-şi vegheze
De păsări-pietre care vin în stoluri.

Las umbra mea în văl de-ntunecime
Crucificată-n vena stihuirii,
Colindul meu i-l dăruiesc iubirii
Să-l cânte în april fără asprime.