Tandreţe

Nu m-ai găsit pe mine. În splendoare
Ai revărsat doar semne de iubire...
Când ploile-au umplut potir de floare,
Mă întrebai: Ești tu sau altă fire?

Mă răspândeam în picurii de viață,
Povara apei îți hrănea credința
Parfumul meu - prin abur de verdeață
Îți cuprindea în brațele-i căința.

Mereu mi-ai scris în ochi de primăvară,
Tandrețe de poem ai prins în ramuri,
Zburau prin iriși fluturi albi, de ceară
Cu aripi largi, lucind în fir de lamuri.

Cutreier stins în marea agitată,
De glasuri prinse-n rime-nvolburate,
Iubirea mea de soare-i săgetată
Și-adoarme lin în vase ancorate.