va ninge iar
oameni de zăpadă pe strada
unde privighetorile au amuţit
privind în ochi de floare
din mine nu mai răsar cântece
un stol de corbi împuţinează visarea
şi tu-mi spui să citesc Songs of Innocence
să-ţi culeg litere din palme
cum un tipograf caută înţelesuri
printre ramuri mor îngeri
eu le-mprumut giulgi de petale
şi-n scoarţe le-aştern trecerea-
dimensiunile nu sunt cele pe care
le ştim noi doi
tu-mi pui la ureche cercei
şi-mi spui să zâmbesc
dinţii mei albi ies la paradă
tu nu mă crezi
şi iarna mă scoate pe hipodrom -
caii nechează
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
M-am convins cine esti si ce urmaresti. Voi iesi din viata asta pentru totdeauna. e mizerabila!
RăspundețiȘtergereViaţa e aşa cum ne-o construim, anonim!
ȘtergereE problema ta în cea ce priveşte convingerile pe care le ai!
anna
Știe iarna ce face...ai încredere în ea. Te scoate la liman...spre primăvara împăcărilor tale...
RăspundețiȘtergereE o iarnă-n primăvară, Oana!
Ștergereanna