În ochi de ploi înfloresc...

De-un colț de stea atârn două idile -
E prea târziu să le mai pot cuprinde,
Las cerului privirile umile
Când răsăritu-n ziuă se aprinde.

Scufund în apa mării o povară,
Să-mi poarte valul grijă mai departe
Uitând de-nstrăinarea mea amară,
De linia ce astăzi ne desparte.

Pe care cale să-mi găsesc scăparea
Și-n ce credință să îmi las destinul,
Când rugilor le-am dăruit uitarea
Și florilor din câmp le-am luat rubinul?

De-aceea sângerez în amurgire,
De-aceea-mi pierd iubirile în stele -
Să gust din pacea nopții amăgire
Și să-nfloresc în ochi de ploi rebele.