Actual

Nestingherită, ploia mea te-mbracă,
E-aşa uşoară-n aer şi te doare
Că n-o mai simţi, că nu o vezi cum moare
Când apele spre tine îşi dezbracă.

Ţi-a dăruit căderi fragile-n şoapte,
Un mugur viu şi cânt de violină,
Poeme spuse vara, în surdină,
Şi guri de foc pe cerul stins de noapte.

În pas alert, călăuzindu-ţi drumul,
Te-a răcorit în arşiţa păgână,
Te-a încântat şi te-a luat de mână,
Din floare albă răsfirând parfumul.

Acum e frig, o ploaie rece-n oase
Aşterne pânze peste-ntreaga lume,
Tu n-o mai ştii şi n-o mai strigi pe nume,
Păstrezi în vers doar rimele tăioase.

Aşa e dat, în hume, ne-mblânzită,
s-ajungă ea - de îngeri nepăzită...