Mansarda-i îmbrăcată-n fluturi,
Sofalele au aţipit,
În părul meu aş vrea să scuturi
Un vânt de vară, nisipit.
Pianul cântă în surdină,
O mână-abia l-a mângâiat,
Spre seară cade o cortină
În aer verde, tămâiat.
Mi-e rece încă fără tine,
Las cioburile-năluciri
În pânzele de pe retine,
Să nască-n mine străluciri.
Şi să m-aprind îmbietoare
În noaptea vechiului păcat,
Mirată şi întrebătoare...
Pe unde-mi eşti? De ce-ai plecat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu