De construit, de ruinat...

Acum nu timpul
 vina acoperită cu fluturi
 stampă în palme
 deschise numai să primească

  oglinda ei înflorind în cioburi
 sticlă sângerează
 doi copaci se iubesc
 într-unul eu - femeia transparentă

 adâncită în tine
 caut vântul
 surogat în furtuna mea de închipuiri

 gol
 fără haină te simt
 te împart cu o ploaie
 mă ascunzi într-un cuvânt nicio pasăre
 nu se îneacă

 un cântec se scutură de praf
 tălpile aspre au obosit
 în glasul meu își face cuib încă o tăcere

 Dumnezeu scutură vorbe
 eu le găsesc locul și cred