Lumina asfinţitului nătâng
Împrăştie mâhnire-n altă zare,
Ascult copacii rătăcită-n crâng,
Sub scoarţa lor - nescrisă cuvântare.
Din ochii mei ce născocesc scântei
Se-aprinde-un fulger, roşie văpaie,
Se zbate marea-n gurile de stei
Peste cuprinsuri năvăleşte-o ploaie.
Un praf nebun de stele-ngălbenind
Nisip uitat sub sticle, în clepsidre,
Durerea mea sub maluri şovăind
E prinsă-n încleştarea unor hidre.
Un ciot lăsat pe ţărmul albicios -
Ofrandă valului ce ne desparte
Va arde-ncet în lut sfărâmicios
Când amforele dorm în zid - departe.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu