de data asta
nu te voi sili să-mi răspunzi
ajungă zilei grija de mâine
afirmai
umbletul meu pe un trup asudat
urlet în stepa însingurării
și un colț strălucind gata să înșface
nu-mi spune că poți vorbi oricum
cuvinte înșirate cântăresc pe un taler
minciuna
scot la vânzare imagini
vistieria unei minți e goală
când credeai că poți iubi te-au sărăcit
profitând en-grosse
numai bucata mea de dragoste
se scutură de praf moare de sete
urcă munții din ploaie se adapă
și în fulger se îmbracă
sunt mulți mărăcini
pe margini flori tu cauți grădina și
eu nu știu să îți mai fiu
m-au vândut pe niscaiva parale
și tu-mi repeți
nu face doi bani viața asta...
mai sunt viața ta?
Comorile lumii(valorile materiale), din viata asta, nu fac doi bani.
RăspundețiȘtergerePS Vei fii mereu viata mea!
Si eu nu stiu? A trăi cu nestiinţa poate fi benefic sau nu...depinde din ce unghi privim asta. Deocamdată faptul că nu ştiu cine eşti e un chin.
RăspundețiȘtergere