Fără contur

Castele sfărâmate, nisipu-i vânturat
De valuri abătute ce nu cunosc mirarea,
Rămâne drumu-n palmă, ades neconturat,
Se-acoperă de ape, neliniştit, cărarea.

Preschimbă-se-n uitare neţărmuritul zbor
Când albatrosul cade sfârşind în colţ de stâncă,
Se-aşază alge-n trepte - în verdele sobor
Şi frica se împarte în ochi de groapă-adâncă.

Priveşte-te în umbra ce născoceşte-un vis,
Colindă-mi nesfârşirea - furtună prinsă-n noduri
Şi lasă-mi rătăcirea pierdută în abis,
Trăieşte-n ape limpezi, fără-amăgiri sub poduri.