sunt femeia care te face să tresari
de aceea
îţi las un poem
să-ţi obosească noaptea
cu întrebări chinuitoare ca lipitorile
în apa mea mâlul îmbracă glezne
tu-mi spui că nuferii nu-s de vânzare
trădătorii se-nghesuie
să scrie afişe în culori stridente
tocmai când poveştile s-au terminat
tocmesc un flaşnetar
apa murmură printre săbii
aseară te credeam războinic tu-mi spui
că a fost doar un zvon
trecuse un vânt printre sălcii
două ştiuci deschid gura nu clipesc
răpitorii atacă în linişte
rog flaşnetarul să plece
lipitorile nu mai dansează
poemul meu se scrie
când rochia albastră îmi dezgoleşte genunchii
vei învăţa să citeşti în Braille?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu