marți, 17 aprilie 2012

...

Eu am păstrat lumina Ta în palme
Și flori de iasomie-am inventat,
Să-mi lunece în alb ciuntit sudalme -
Poveste despre drumu-Ți întristat.

În urma mea am vrut să crească zile,
Să uit calvarul unde Te-au supus
Când maicile își plâng spre cer, umile,
Tristețile născute-ntr-un apus.

Golgota strigă sub povara serii,
Se scutură în moarte viața Ta,
Păstrez în mine marginea durerii
Mustind și astăzi, pentru-a arăta

Credința pusă mai presus de toate,
Iubirea pentru oameni și-adevăr
Când sfinții sunt așa puțini și, poate,
Prea multe eve ne-amăgesc c-un măr.

Cuvântul Tău se va păstra în Carte -
Vor ști de el și oameni fără glas,
Și orbi care în lume nu au parte
De ochii vieții-n care ne-ai rămas.

4 comentarii:

  1. Cuvantul meu, doar adevar.
    Parerea mea, doar pura,
    Viata ta... destul de complexa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceea ce produci te face sa fii complicata, din dorinta altora de a nu te scapa din vedere.

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu m-ar scăpa din vedere? Sunt o simplă trecere pe lumea asta...pot fi de folos sau pot deveni o piatră măruntă pe care s'o înlături dând cu piciorul. Te joci?

    RăspundețiȘtergere