În lacrima prelinsă-n pleoape
Ascunde-mi cerul vioriu,
Fă-i gândului culcuş aproape,
În miezul florii - sângeriu.
Vibrează în mătasea fină
Un vânt năuc de căutări
Şi-n nebunia lui deplină
Brodează-n aer aşteptări.
Din pace cuibărită-n frunze
Adună-mi şoapte de iubiri,
Presară-le pe văl de pânze
Nu-mi umple văzul cu orbiri!
Nu mă-ntreba în care zare
M-ascund de-atâtea lunecări,
Gravează-mi sensul amânare,
Nu-mi pune-n faţă-ntunecări!
Voi curge către tine-n valuri –
Inserţii de iubire-n râu
Străbate-mi marea pân’ la maluri
Şi mă-nconjoară ca un brâu!
Popas în ultima mea floare -
Un strop de rouă argintiu,
Să-mi fii sărutul ce mă doare
Când curgi spre mine... să te ştiu.
tare frumos...
RăspundețiȘtergerema pierd si ma regasesc intr-o mare [parte din poeziile tale!
Dac-aş şti!Da...călător!
RăspundețiȘtergereanna
și peste toate o ninsoare
RăspundețiȘtergerecurată, de-nceput de lume,
sărut pe ultima ta floare,
fără de timp, fără de nume...
elena
ca un anonim, Elena, ca un anonim!
RăspundețiȘtergereanna