S-atingi cu sufletul...

Cum ai putea s-atingi cu sufletul o stea
Când călăuzele-s aşa departe?
Când albul nopţii de cleştar nu prevestea
Că şi în ceruri tot există moarte?

Cum ai putea s-atingi un ciob din ce-a rămas
Când alte stele strălucesc pe boltă?
Ştiu să iubesc!-mi vei spune. Nu sunt de pripas!
Şi-n glasul tău eu simt uşor revoltă.

Azi te primesc pe-albastrul serii de argint
Şi-ţi dăruiesc corole de luceferi,
Mi-e dor de tine şi-aş păcătui să mint,
Dar din furtună vom scăpa iar teferi?

Iubeşte-ţi steaua, tristeţile-s deşarte
Sclipirea e în suflete şi-n foi de carte.