A(prinderi)

Priveşte cum cade lumina-n adâncuri,
Cum soarele toarnă din gura-i de foc
Grămezi de-ncordare ce ţin de oblâncuri
Când caii-s bătuţi de un straşnic ojoc.

Priveşte cum toarnă în mine-asfinţituri -
Tăceri ce se-ngroapă-n acelaşi desfrâu,
Cum bolta răsuflă în piept de-ametisturi,
Iar ceţuri se-mbracă în roşul pârâu.

Întreabă-te: Apusul se-aşază pe-o rană?
De ce printre irişi se scurg rătăciri?
Se scutură-n spuză un tremur de geană
Şi-aruncă-n spre zare priviri-năluciri.

Sfârşeşete-n plămadă un zâmbet anemic,
De soare turnat în pocal-orizont
Ce-ţi ţine în palme pământul totemic,
În mrejele zilei, mereu, simbiont.