ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
miercuri, 20 iulie 2011
Plâng nuferii...
Plâng nuferii şi ruga e şoptită
Din tije se aude-un cântec trist,
Le doarme apa-n frunza împietrită,
Iar cercurile-i scriu nou acatist.
Din cupa lor lumina se răsfrânge,
Se-mprăştie pe-aripi de fluturi rari,
În ochii mei sclipirile-or ajunge
Topindu-se ca-n zboruri de icari.
Plâng nuferii şi visul mi-l despoaie -
E lăcrimare nudă spre înalt,
Mă-mbracă în veşmântul lor de ploaie
Când îi privesc, mă-nclin şi-apoi tresalt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Şi eu cum fac să te aflu???
RăspundețiȘtergereNu stiu! Voi vedea...e ceata deasa in a mea viata! ...sanatatea.
RăspundețiȘtergereAnonim, stă în puterea ta să îţi luminezi calea! Nu ştiu cine eşti din păcate!!
RăspundețiȘtergereanna