Bolnavă de iubire, ploaia ştie
Că pasul tău e-acuma retezat,
Mai caută-n gramatici profeţie,
Cuvântu-i este trist şi-agonizat.
Plecase iarăşi să colinde lumea,
Mătăsuri aruncase-n urma ei,
‘Nainte i se-nfăţişa cruzimea –
O bardă pentru starea aripei.
Nu cunoştea ce-nseamnă rătăcirea,
Credea că adevărurile mari
Se recunosc aşa cum strălucirea
Se odihneşte în esenţe tari.
Urma să-şi toarne-n toamnă chipul umed
Şi să iubească frunza prinsă-n ram,
Dar a găsit culcuşul mult prea lânced
Şi-un tremur mic din vremea când zburam.
Să plece? Nu ştia nici ea pe unde
O umbră odihnea pe-un “umăr drept”
Striga spre cer, vedea că nu-i răspunde,
Dar îi lăsase-n palme verbu-aştept.
Mariah Carey - Throught The Rain
Asculta mai multe audio diverse
"Nu cunoştea ce-nseamnă rătăcirea,
RăspundețiȘtergereCredea că adevărurile mari
Se recunosc aşa cum strălucirea
Se odihneşte în esenţe tari."
mi-a placut mult
citit cu drag :)
Nu uit nimic din ce a fost!Te-am iertat de-atunci,chiar de blestemam.
RăspundețiȘtergereIar cine vrea sa mi te ia...
Fulgerul sa-l descopere,
Sa fluiere la cocori,
Iubirea sa-l ocoleasca,
Imbracamintea sa-i fie rusinea.
Bucuria sa-l uite,
Piciorul sa-i fie
ngenuncheat in veci.
(OM)