preluare...

"Azi cred că a dori fără măsură, a visa fără măsură, a iubi fără măsură este nebunia la

care ar trebui să râvnim. Evident, dacă suntem capabili de ea.. Nimic nu ne poate opri să visăm fără măsură”

Octavian Paler/ Farame din conferinte nerostite








Cleopatra -casa gândului

prezintă:



Capricii efemere


-poezii-




autori:

Ana Sofian,

Gina Zaharia,

Florin Ionel Cernat


castigatori in urma concursului

'Femeia - miracol de contradicţii divine.'



Grafica şi copertă Mihai Cătruna

Tehnoredactare:

Andrada Luisa Matei;

Mioara Băluţă



Ediţie apărută şi îngrijită de administraţia siteului

„Cleopatra - Casa gândului"”

http://casa-gandului.ning.com/



*

MULTUMIM




Sponsor

Tipografia GADSISPRINT

Bacau



*


Un întreg univers din care se nasc universuri, întruchipat într-o denumire simplă: Femeie.

A te grăbi să încerci dezlegarea unui mister evolutiv cu forţa brută poate conduce la un blocaj evoluţionist iremediabil, deoarece această existenţă cu valenţe divine şi rădăcini crescute independent din univers general valabil de înţelegere sau non înţelegere, reprezintă o constantă din care se preced cu atenţie restul celorlalte. Dintr-un alt punct de vedere existenţa, întrupează întrega memorie a unui tot, deoarece prin natura creaţiei care o defineşte, aceasta reprezintă un întreg. Ea este cu certitudine un cerc perfect.Este conceptul niciodată enunţat corect de dorinţă.

Dorinţa este un considerent eminamente uman, pentru că ea respiră inimi,hrănind oameni prin emancipata ei existenţă decriptată din nuanţe. Mă întreb ce culoare are esenţa unei dorinte? Oamenii percep dorinţa din perspectiva propriului suflet deşi de cele mai multe ori, percepţia le este îngălată de prea multă inconsistenţă înmagazinată inutil. Balast. Şi culmea este că fără să realizeze, ei, îşi colorează entităţile spirituale, pentru ca aproape totul este cules dintr-un şevalet de dimensiuni astrale. Doar balastul inutil preluat într-un întreg de viaţă, poate conduce la aspecte inodore sau incolore ale propriului suflet. Este interesant cum divinitatea nu se poate deloc despărţi de rădăcinile sale. Rădăcinile sale inventate. Inventate să fiinţeze într-un rotund de înţelegere pentru non înţelegerea celorlalţi, care de la însăşi apariţia ei au încercat să o stoarcă de toate înţelesurile sale, ajungând mereu în acelaşi punct, din care de altfel nu au reuşit să iasă niciodată. Scurte perioade, creatorul rădăcinilor se desparte de ele, pentru scurte perioade de timp de altfel, deşi la sfârşit de existenţial tot aproape de ele doreşte odihna. Este un fel de căutare continuuă e acestui caracter evolutiv, care până la urmă nu este deloc ascuns. Este la vedere. Trebuie doar sa deschizi ochii şi să vezi. (Daniel Daian )









Între realitate şi ficţiune există o punte. De multe ori nu ştii de unde începe una şi unde se termină cealaltă. Puntea - element esenţial – funcţionează ca un balansoar. Urcuşurile şi coborâşurile ei, ca şi notele muzicale, sunt tot atâtea motive de explorare. Şi cine altcineva poate s-o facă mai bine decât o poate face poetul? Poezia aparţine poetului, dar, din momentul postării pe site, ea devine un bun al întregii colectivităţi. Închis în sine, prin expunere, poetul încearcă să scape de singurătate şi, de ce să n-o spunem, trăirile – trecând peste stagiul lor nostalgic – reechilibrează, învigorând spiritul. Dar, dincolo de o simplă exteriorizare de sentimente, poetul, prin ceea ce scrie, încearcă să se contopească cu lumea în care trăieşte. Indiscutabil, capacitatea lui de a transfigura realitatea şi a-i da o interpretare proprie depinde de gradul de sensibilitate cu care acesta interpretează fenomenele şi realităţile acestei lumi. Modalităţile de exprimare diferă, însă, de la poet la poet. Important este ca cel ce citeşte poezia să o perceapă ca şi cum ar fi scrisă de el sau pentru el. Şi, în acest caz, pentru cel ce poate pătrunde încărcătura emoţională a cuvintelor, efectul poate fi spectacular.

Poezia trebuie să fie expresia unei stări emoţionale sau rezultatul direct al unui act trăit. Cu cât exprimarea este mai concisă, cu atât e mai uşor să se întipărească în memorie. Exteriorizându-se, poetul încearcă să se elibereze de "marea de gânduri", de contemplaţiile izvorâte din condiţia noastră umană atât de particulară, aceea de a fi conştienţi de propria noastră existenţă! -Adrian Erbiceanu





Ce pot face oamenii atunci când, agresaţi de ritmul trepidant, ameţitor şi epuizant al vieţii cotidiene, nu-şi găsesc liniştea - acel sedativ capabil să regenereze energiile pierdute? Este alegerea fiecăruia dacă prefera să rămână pradă neliniştilor sau să se înalţe Cuvântului. Da, despre Cuvânt vorbim, ca de sămânţa care va fi peste 30 de ani un stejar cu rădăcinile înfipte în osemintele poetului.

În volumul de poezii “Capricii Efemere”, cuvintele şi-au trecut seva albastră prin cercurile sufleteşti a trei autori: Ana Sofian, Florin Ionel Cernat şi Gina Zaharia, premiaţi în urma concursului ''Femeia - miracol de contradicţii divine", autori care au dovedit astfel că sunt pe drumul bun în căutarea numărului de aur din poezie. Felicitări !

Mioara Băluţă





Prezentarea volumului ''Capricii efemere''

autori : Ana Sofian, Gina Zaharia, Florin Ionel Cernat

va avea loc pe 8 iulie 2011, începând cu ora 13.00,

la Centrul Cultural "Gheorghe Apostu"din Bacău,

strada Crângului, nr. 18 (lângă Insula de agrement).

Amfitrion dl. GEO POPA - Directorul Centrului


preluare de pe http://casa-gandului.ning.com/forum/topics/capricii-efemere-autori-ana?page=2&commentId=6286131%3AComment%3A326574&x=1#6286131Comment326574