Apropierea de...

Mă doare apropierea de soare
când aştern cântec de lumină
pe gene obosite de aşteptare

depăn rostirile trecute
şi-i scriu răsăritului
epistola zilei
unde vei găsi drumuri albite de zori,
dorinţe îmbrăcate în rouă
şi câţiva fluturi
poate prea rătăciţi printre ore,
debusolaţi într-o mare de flori

mă doare apropierea de tine,
vieţuirea în clopot ne stinge cuvintele
şi veştile strigă
că nici un cântec nu mă încape,
că nici o ploaie nu mă cuprinde...

şi cât mă apropii de soare!!!