duminică, 24 iulie 2011

Desprinsă

M-am născut cândva
- o petală
scuturând anotimpuri pe glas de pământ
ruginit de toamne, încărunţit de zăpezi,
cu speranţa primăverii în sunete
cuprinse de brazda ce-aşteaptă
firul de grâu.

Am crescut dorită
de frunza unui copac,
frumoasă ca raiul unei inimi curate
şi singură precum cumpăna unei fântâni;
nerostită mi-e vrerea
şi lung este drumul fiinţării cu mine,
câtă vreme Dumnezeu presară viaţă
înlănţuind faptele
de care nu ne mai mirăm.

A şti o petală
înseamnă a simţi parfumul;
închipuirile nu ne pot fi de folos
când acele ornicelor
aleargă-n cadrane
unde albul neputinţei e la el acasă,
de-aceea-ţi spun:
m-am născut o petală
-desprinsă în vânt mă vei afla într-o zi.

2 comentarii:

  1. „închipuirile nu ne pot fi de folos
    când acele ornicelor
    aleargă-n cadrane
    unde albul neputinţei e la el acasă,
    de-aceea-ţi spun:
    m-am născut o petală
    -desprinsă în vânt mă vei afla într-o zi.”

    Să fie eterna noastră incertitudine, Anna?

    p.s. n-am primit..

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai lasă-mi o dată mailul, Gina! Probabil am comis vreo eroare!

    RăspundețiȘtergere