Fragmente

Nu ştiu câte libelule ai înghiţit;
lumea pare a străluci
chiar fără ele...
sunt o mie de sori pe trotuar,
scuturaţi din tot atâtea raze rătăcite
când cerul se-ntorsese să doarmă
pe cealalată parte
(când se supără, nu-i place să mă privească).

Acum am priceput
de ce aseară
băteai aerul cu disperare;
se dilua somnul c-o zbatere
şi mă-mbătam cu ideea
că a doua zi voi număra alte libelule
pe care gura ta avea
să le mestece cu atâta plăcere
- doar pentru a mai străluci un pic.

Iar eu rămâneam doar cu bucăţi de sticlă colorată,
-fărâme din alţi sori;
cerul binevoia să-şi scuture livezile
înainte ca iarna s-adoarmă libelule.