Din sincope îmi iau avântul
să te împart între mine şi timp
câtă vreme pârgul e condiţia
pe care vara mi-o impune până să te culeg.
Între noi ritmul se joacă,
detaliile se schiţează vag
şi renunţarea se-mpiedică-n zbor de cocori
care nu lasă toamna să-i spulbere,
de parcă le-ar confecţiona ea aripi din brume.
Moartea e noapte
şi viaţa e asul pe care-l scoate din mânecă
un clopot când ne anunţă
că vine iarna.
Şi tu-mi povesteai de primăvară??!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu