miercuri, 20 iulie 2011

Plâng nuferii...



Plâng nuferii şi ruga e şoptită
Din tije se aude-un cântec trist,
Le doarme apa-n frunza împietrită,
Iar cercurile-i scriu nou acatist.

Din cupa lor lumina se răsfrânge,
Se-mprăştie pe-aripi de fluturi rari,
În ochii mei sclipirile-or ajunge
Topindu-se ca-n zboruri de icari.

Plâng nuferii şi visul mi-l despoaie -
E lăcrimare nudă spre înalt,
Mă-mbracă în veşmântul lor de ploaie
Când îi privesc, mă-nclin şi-apoi tresalt.

3 comentarii:

  1. Nu stiu! Voi vedea...e ceata deasa in a mea viata! ...sanatatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim, stă în puterea ta să îţi luminezi calea! Nu ştiu cine eşti din păcate!!
    anna

    RăspundețiȘtergere