flash 8

copaci goi în gură de foc doare frunza
 fără vină se prelinge în sânge cuvântul
canibali setoşi se joacă în zăpadă pe marte
nu s-a descoperit niciun cer, niciun Dumnezeu
ei au propria lor credinţă în care poezia adresată e
femeia stricată care-şi dă jos ciorapii
cu plăcerea unui şarpe gata să fugă printre ierburi
pe scenă se rotesc, se grupează îşi scriu epistole
niciodată n-au curajul să-şi asume rolul
spun cuvinte frumoase îmbrăcate în linguşeală ieftină
aici zâmbetul pe câţiva kilometri înşiraţi pizma
el tace ea va pleca reptilele mişună cercetătoarele
îşi pregătesc gurile nimeni nu umple gropi
doar moartea mea se plimbă la braţ cu a voastră
şi totul până într-o zi