puteai să spui
că-n evantaie se odihnesc păsări
păsări de hârtie cu glas moale
odihnit în palmele care lucrau origami
degete pierdute printre arbori
frunze adulmecând aroma toamnei
niciun vânt fără liră
niciun ascunziş fără sunet
lumina înghite umbrele noastre
şi-n faţa oraşului obosit
aruncă toate glasurile
să urce pe ziduri unde cuvintele
devin paznici
pentru toate păsările noastre de hârtie, iubitule
doar atunci ecoul se adapă
din tremurul mâinilor tale
câutându-mă...
că-n evantaie se odihnesc păsări
păsări de hârtie cu glas moale
odihnit în palmele care lucrau origami
degete pierdute printre arbori
frunze adulmecând aroma toamnei
niciun vânt fără liră
niciun ascunziş fără sunet
lumina înghite umbrele noastre
şi-n faţa oraşului obosit
aruncă toate glasurile
să urce pe ziduri unde cuvintele
devin paznici
pentru toate păsările noastre de hârtie, iubitule
doar atunci ecoul se adapă
din tremurul mâinilor tale
câutându-mă...
din maini dibace ar trebui sa iasa ecouri de mangaieri, din impachetari poti sa faci cadouri,
RăspundețiȘtergeredar iubitule -dibaci- dispari dupa tufisurile din hartii
si spune-mi, spune-mi ce vreau sa aud...
RăspundețiȘtergeremultumesc, Anca...
anna