Moto:
“Mai sus de tăcere, mai jos de gând
voi vorbi cuvântului,
tu taci!
sunetele nu sunt aripi
de şiş
cu care să despici tăcerea. „
George Popescu
1.plec fără să spun, gara e în construcţie, am dat copiilor toate trenurile, joaca lor mă face să uit peronul în care-mi privesc pantofii obosiţi de atâta drum, un ziar îmi spulberă iluziile, flutură litere dinaintea ochilor mei şi-mi lasă de ales, am demontat tiparele, sunt liberă să-mi încredinţez poezia cui vrea să treacă prin mine, o dată, de două ori, de trei ori...
2.câmpul e brutal, spui, eu opresc doar poemele încolţite sub brazdă, vântul de seară şi taina macului cu răsărit prins de gene
3.cerem, nimeni nu mai aude, strigăm, piticii îşi astupă urechile cu palma, minele de aur s-au închis, cine să mai făurească slove? suntem oameni mari! se laudă mulţi, în fluiere mor cântece, nu ne mai trebuie, găsim în rafturi la second-hand senzaţii, cântece de viaţă lungă şi bubuituri de inimi, în fond suntem nişte copii, strângem în cărucioare bolovani şi-i legănăm, într-o zi avem nevoie de ei...turnăm apă şi lipim ziduri, manole e legendă, noi ne pricepem...
4.“esenţială celuilalt”, nu vând, nu strig, nu caut, nu mă opun, nu vreau să nu vreau, scriu, privesc, zbor, cânt, iubesc…
“Mai sus de tăcere, mai jos de gând
voi vorbi cuvântului,
tu taci!
sunetele nu sunt aripi
de şiş
cu care să despici tăcerea. „
George Popescu
1.plec fără să spun, gara e în construcţie, am dat copiilor toate trenurile, joaca lor mă face să uit peronul în care-mi privesc pantofii obosiţi de atâta drum, un ziar îmi spulberă iluziile, flutură litere dinaintea ochilor mei şi-mi lasă de ales, am demontat tiparele, sunt liberă să-mi încredinţez poezia cui vrea să treacă prin mine, o dată, de două ori, de trei ori...
2.câmpul e brutal, spui, eu opresc doar poemele încolţite sub brazdă, vântul de seară şi taina macului cu răsărit prins de gene
3.cerem, nimeni nu mai aude, strigăm, piticii îşi astupă urechile cu palma, minele de aur s-au închis, cine să mai făurească slove? suntem oameni mari! se laudă mulţi, în fluiere mor cântece, nu ne mai trebuie, găsim în rafturi la second-hand senzaţii, cântece de viaţă lungă şi bubuituri de inimi, în fond suntem nişte copii, strângem în cărucioare bolovani şi-i legănăm, într-o zi avem nevoie de ei...turnăm apă şi lipim ziduri, manole e legendă, noi ne pricepem...
4.“esenţială celuilalt”, nu vând, nu strig, nu caut, nu mă opun, nu vreau să nu vreau, scriu, privesc, zbor, cânt, iubesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu