ochii să ningă
lumina în gheizere să se scalde
când scoarţele îmi lasă afară
omul şi carnea lui aburind
sub atingerea palmei
pune-i avalanşei nume de râu
şi mângâie pietrele
niciodată plecate din matcă
doar şlefuite de apa
în care-mi botezi îngerii desculţi
să-mi fie ziua călăuză în nopţile tale siberiene
şi nu-mi îngrădi albul
în care toţi albatroşii
îşi scutură zborul
- mâine s-ar putea să-ţi nasc
sub piele toate cuvintele
pe care ai fi vrut cândva să le auzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu