Exerciţiu cu destinatar 88 - la hotar...

Când voi pleca din tine, lumina-mi va fi grea,
va încerca durerea amarul meu târziu,
s-or aşeza în tomuri grămezile de nea
uitând de vara blândă, de pasul ei verziu.

S-or apleca spre toamnă castanii mei brumaţi,
sub ochii de rugină vor înflori doar ploi,
vor arcui tăcerea în temniţe, damnaţi,
tăcuţi, în întuneric, azi, paşii noştri-n doi.

Singurătăţi salmastre, topite-n val de gând
ne oblojesc uitarea, ne acostează-n mal,
dospind în rana toamnei, agonizând prelung
în sunetul furtunii, în gura de caval.

Când voi pleca din tine, un plâns am să ucid
în purgatoriul setei, nemistuind scântei
crucificată-n pleoape, în somnu-mi translucid,
îmi voi canta osânda, în faţa dragostei…