în urma ta
umbra şi ochii
libelula te înveleşte cu străveziu
peste porţile închisorii
aripi
boala ta fără vindecare de mine
niciun fum în piept
arzi când în ceafă ţi se scutură săruturi
tremuri
cum clopotele anunţă învieri
mestecăm frunze – două libelule nebune
dincolo de toamna asta înzorzonată
stilizezi surâsul
mereu în stânga
privilegiul inimii să bată
pentru cea care te învaţă să mergi înainte
delta ne aşteaptă
ne depunem unul în altul
torsade limpezi în gura unui cer care cască...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu