că un întreg nu mă poate cuprinde
aşa cum nici eu -
sferă nu-ţi pot umple un cub
decât dacă mă risipesc
şi-atunci
cum pot lăsa clipei tortura
de a nu fi împlinită?
crede-mă pe cuvânt
când îţi spun
întregeşte-mă cu ce mi-ai rămas,
cu secunde îmbăiate în muzici
unde palmele vorbesc în şoaptă -
să nu sperie te iubesc-urile noastre
şi fă-te alb
să nu te văd înger
fulg
apă
nor
sau crin cu miros de moarte...
să nu ştiu când poposeşti -
emoţie răsfirată
pe colinele coapselor mele
înflorindu-mi livezi,
de parcă tot albul nevrut
l-ai fi pierdut sub strigăte
când îţi spun:
eşti nebun, iubitule...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu