Exerciţiu... cu destinatar 101-dureri simple

poate că-i mai bine să mă închid -
să pun un plasture galben
peste rana urâtă în care
ochii mei cântă recviemuri
pentru toate morţile petrecute pe rând
niciodată întâmplător
pentru că-n fiecare iubire născută
 vine o vreme când scrii apusuri
vine o vreme când îngenunchezi
privindu-ţi răsăriturile
şi asta ca să pleci liniştit mai departe
cu toate că mările astea din mine
vor fi mereu pline de zbucium

poate că-i mai bine să nu mă locuieşti
n-am încăpea amândoi într-o garsonieră
unde în loc de mobile găseşti doar emoţii
 bolnave de alzheimer
cu buze uscate de atâtea cuvinte rostite la rând
ca-ntr-un lung şir de penitenţe

poate că-i mai bine să las în palmele tale
doar cochilia unui melc
plecat mult prea devreme într-o lume
absconsă unde dragostea e doar un pergament
aşezat înintea celorlaţi drept exemplu...

mă doare copilul din mine
mă doare femeia cusută la ochi
mă doare omul care-şi umple azi plămânii de neputinţă