Tăcutule, mi-i somn!...

Mai poţi să-mi scrii poeme triste -
Aproape eu, aproape ploaia,
Mi s-a umplut de cer odaia
Când sufletu-mi e la restrişte.

Mai crezi că marea ne desparte?
Mi-au cam fugit toţi albatroşii,
Ţipau spre-apusuri, nemiloşii -
Să stau în vis, cât mai departe.

Mai poţi ca să mă strigi pe nume?
Sunt o himeră ce-nfioară,
Pe geana ta, umbrind, coboară
Să uiţi că eşti pe-această lume.

Şi tot mai scrii azi pentru mine?
Mi-i somn, tăcutule... ştii bine...