Ploile din mine

Ploile din mine n-au să te mai doară
O să ningă-n timpuri cu-amintiri de vânt,
Voi pleca spre ceruri în culori de seară
De unde-ţi voi scrie ultimul cuvânt!

Ploile din mine ştiu a înţelege
Patima vâltorii, gustul ei amar,
Chiar când anotimpul poate să dezlege
Stropii de tristeţe-n haina lui brumar.

Ploile din mine-au învăţat căinţa
Au udat şi câmpul, au hrănit iubiri,
Au păstrat în ele visul şi dorinţa
Şi-au umplut cu lacrimi ochi şi amintiri.

Au crescut o dată cu înnegurarea
Şi-au lăsat pe boltă braţ de curcubeu,
Ploile din mine gustă înserarea
Şi vor fi adesea tot ce am fost eu.