Oricât m-ai răni

În amiaza-mi răscolită
De vâltoarea unui foc,
Sub o umbră azvârlită
Se strecoară-al verii joc.

E sfiala mea gălbuie
Ca o dâră-n pas topit,
Adunând pe-o cărăruie
Dorul nostru-abia-ncropit.

Nu-mi uit macii în cântare,
După mine-i port mereu,
Tu mă cerţi a-nsângerare,
Eu te-asigur că sunt eu -

O enclavă-n miez de vară,
Cu parfum de flori în păr
Şi tăcerilor povară
Când se sfarmă-un adevăr.

Las ocara să se stingă
Şi-nfloresc în tine iar
Trupul meu să se încingă
Sub al soarelui bazar

Unde lanul se alintă
Într-un vânticel zglobiu
Şi-unde urma ta de flintă
Prinde-un aer cilibiu...