Exerciţiu cu destinatar 16 - femeia gândului tău

Eşti femeia gândului meu, mi-ai spus,
iar eu mă gândeam că fraiera la toate defectele mele
la atelierele în care mulţi cred că, după ce te rănesc,
te pot lăsa pe mâna vreunui mecanic netot
ca să treacă mai apoi peste trei zile
să-şi ridice obiectul

în gând o femeie poate mângâia
fără să-i tremure mâinile,
fără să lase urme,
fără să fie nevoie să-şi găsească vorbele potrivite...
te poate privi în interioare
şi se poate cuibări lângă tine
chiar şi când nu eşti acasă
în camera unde poemele sunt singurii tăi prieteni
pentru că femeia aceea e ea însăşi o poezie

n-am să te întreb ce vezi când răsar în gândul tău -
simt că mi-ar atârna cuvintele precum pietrele de moară,
însă voi lăsa dâre mici de lumină să se verse în marea ta de iubire...