Prin sânge îmi umbli precum nebunia
atroce înhibă o urmă de râs,
îmi prinzi tegumente şi-ţi scrii agonia
când las la-ndemână un ultim surâs...
Îmi cauţi prin vene un drum fără milă,
mă strângi cu putere în spasme de plâns
podelele-mi spun să te vindec de silă,
de praful ce-ţi strigă din ochi de blue-jeans.
În sfere enorme se-nchide paloarea,
te zbaţi în atlasuri ca fluturii grei
privesc indecenţa şi scutur culoarea,
te chem mai aproape...tu încă mă vrei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu