Exerciţiu cu destinatar 15 - azi

N-aş lăsa cuvintele ei libere
s-ar umple floarea copacilor cu te iubesc şi-ar rodi
pentru fiecare trecător pregătit să culeagă frumosul...
unde eşti, iubitule?
şi pe unde mersul tău scrie câte un pas
care sărută pământul?

N-aş lăsa cuvintele ei să cadă în gol -
ai zice că ninsorile nu-şi găsesc rostul
şi brăzda sufletului ar suferi de sete...
unde să-ţi las ploaia mea, iubitule?

Nici umbra ta călcată în picioare nu mi-i de ajuns...

N-aş lăsa cuvintele ei să se înece
şi-aş pune Dunărea să-şi umple braţele  cu sălcii
în  plânsul lor s-o odihneşti atunci
când durerea o strigă pe nume...

azi chiar asta aş face, iubitule...