vei fi plecat demult
din linia întâi
frontul e spart
au rămas avioanele
cu fuselaje sfârtecate
în ele facem dragoste plângând
la stânga schijele
dorm în pieptul
unde odihneai cândva
flori de câmp
nu-mi spune că eşti învingător
nicio pasăre nu-ţi va bandaja rănile
niciun vânt nu-ţi va mai usca lacrima
duminica parfumul nu se vinde
se păstrează
în pielea pe care ştii s-o atingi
cu mirarea oprită în palme
spune-mi că de luni
îţi vei spăla mâinile
să nu se vadă urma
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu