Exerciţiu cu destinatar 11 - strigătul

Ştiu că n-ai să mă strigi!

Şi... la naiba,
chiar îmi doresc să-ţi crape plămânii
răsuflând din greu
când îmi rosteşti numele,
să îţi uiţi condiţia
şi să treci peste bariera aceea
pe care, involuntar, am clădit-o...

poate pentru că nu mă cunosc,
poate pentru că nu ştiu
că şi-ntr-o ploaie devastatoare
poţi găsi frumuseţi,
poate pentru că n-am gustat niciodată
 din înălţimea unei stele,
pentru că sunt necitită încă...

tu lasă doar înscris în carnea mea
păcatul furtunii
pune-i copacului tău rădăcini
şi înfloreşte-mă în el
până ce iarna nu ne va îngheţa strigătele...

oare ai să mă mai strigi?