Stivuiri de lumină

Într-un pumn negricios de ţărână
M-ai zvârlit într-o clipă amară,
Eram picur de ploaie păgână,
Strecurat de pe-un chip de samară.

Zămislită din patima verii,
M-am zbătut să adap gura humii,
Fulger viu din culorile serii
Am purtat pân’ la marginea lumii.

Laolaltă cu pacea divină
Odihnit-am în zbateri ascunse,
Frământări stivuite-n lumină
De iubire se vrut-au pătrunse.

Să mai strigi înc-o dată blestemul?
E prea mult pentru ploaia din mine.
Vei păstra printre rime poemul
Şi o dragoste-n praf de stamine.