Exerciţiu... cu destinatar 14 - spre înalt

în forfota străzii
sărutul meu s-a ridicat pe vârfuri
ai fi zis că un fluture poartă pantofi cu toc
să fie la înălţimea ta, iubitule -
când caii de poveste prind aripi
să scape frumosul de balauri

nu mai zăream oamenii

caldarâmul îmi frigea tălpile
iar banalii mei ochelari de soare
ar fi vrut să îmi acopere toată lumina -
lumina aceea
care-mi venea din faptul
că te primisem deja în cutiuţa mea de suflet

credeam că-s un lujer
în cumpăna arşiţei,
tu-mi arătai că sunt un fir de iarbă -
 pe stradă ierburile nu au loc
aşa că m-am gândit să mă înalţ,

chiar dacă purtam pantofi cu toc...
mă sărutaseşi
şi gustul tău mă făcuse să zbor...