Tu n-ai sărutat buzele unei madone...
era prea vie femeia din mine să nu simtă
arşiţa pe care o lăsaseşi
la masa aceea scundă
înghesuită în colţul tavernei
nu-mi uram locul,
îmi dispreţuiam teama -
teama că n-aş putea să scutur cerul
ca să cadă stelele toate, puzderie peste noi
de aur să ne fie dragostea, iubitule
şi-atunci am preferat să scot din fântânile mele
două lacrimi
lucire în ochii mei, ochii ăia urâţi, ai mei, doar ai mei, iubitule...
................................................
ia de aici un şerveţel, hai, trece lumea pe stradă
şi li se-mpiedică privirea de rimelul tău
(mi-ai spus încet, încet...)
era prea vie femeia din mine să nu simtă
arşiţa pe care o lăsaseşi
la masa aceea scundă
înghesuită în colţul tavernei
nu-mi uram locul,
îmi dispreţuiam teama -
teama că n-aş putea să scutur cerul
ca să cadă stelele toate, puzderie peste noi
de aur să ne fie dragostea, iubitule
şi-atunci am preferat să scot din fântânile mele
două lacrimi
lucire în ochii mei, ochii ăia urâţi, ai mei, doar ai mei, iubitule...
................................................
ia de aici un şerveţel, hai, trece lumea pe stradă
şi li se-mpiedică privirea de rimelul tău
(mi-ai spus încet, încet...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu