Inert

Năvoadele îmi prind în plase firea -
Cu apă o stropesc de mi-este greu,
Îmi împletesc în valuri neiubirea
Şi-o potrivesc în pasul de coreu.

Culorile se pierd în plâns de lună,
Topoarele în trup de-arini se-nfig
În ochii mei smaraldele se-adună,
Iar trupul meu e-aroma unui fig.

Cad ploile peste atâţia leandri,
 Plutesc nebun şi nu-ţi acord răspuns
Chiar de copacii tăi se vor mai tandri,
Lumina mea-i acum de nepătruns.

Izvoade spun că trecerile-s terne,
Că vorba mea e spinul în deşert
Ce doar nisip în calea ta aşterne -
Să-ţi fie ceasul vrerilor inert.