Exerciţiu cu destinatar 10 - lumină

N-a pătimit culoarea...

poate gândul că m-ai fi pierdut înainte de a mă găsi,
poate simplul fapt că trăiesc în tine
înainte de a mă cunoaşte...

nu-i aşa că e un miracol, iubitule?

Că sa te învăţ zborul,
trebuie să întinzi aripile -
închiderea în sine nu te ajută să scapi de trecut
lasă în pace toate sertarele
şi nu le strica aerul de vechime,
în fond,
toţi avem amintiri.

Uite, eu – pe ale mele
simt nevoia să le povestesc,
să mă bucur de albul lor senin
şi să învelesc în negru toate tăcerile
care m-au rănit.

Deschide ochii larg,
acolo - în interioare căptuşite de aşteptare...
Uite-mă, lipită de zidul pe care lumina
se caţără ca un copil şturlubatic
şi priveşte jocul ei, iubitule – e magie...