Exerciţiu cu destinatar 17 - Şi eu...

Sub pălăria mea albă, de dantelă
privirea de ciută scrutează albastrul...

câte dorinţe se ascund printre ierburi
şi câte gânduri se mai răsucesc
 în pământul chinuit de arşiţă
al  Bărăganului îmbătrânit?

Singură, caută izvoarele -
poate aceleaşi izvoare unde buzele tale
însetate au cunoscut răcoarea ploilor,
ploile pe care le mângâi pe coamă
de teamă să nu le pierzi...

sub pălăria mea albă, de dantelă
un surâs ştie să înmugurească
târziu, însă atât de senin
atunci când glasul tău spune:
-Şi eu te iubesc...