joi, 1 septembrie 2011

Antum

Să-mi strângi zăpezi şi negura tristeţii
S-o-mpovărezi cu albul din ninsori,
Să zacă-n haina verde-a dimineţii,
Apoi să moară-n patimi de strânsori.

Să-mi umpli gânduri, vremea să n-o laşi
Pe coapsa bolţii, la ucis de sori,
Să tacă praf în stolul meu de paşi
Când ploile-s aromele din flori.

Să-mi tai din cioburi strălucire-n vise,
Copil străin, departe-mi eşti acum,
Mai lasă-n cumpene de dor promise
O scriere-a destinului - antum.

Un comentariu: