De...

De mor după strop,
de norii mă-nghit,
voi scrie-un potop
în grai împietrit,
când toamna mă-ndeasă
în sacu-i de vânt
şi ploaia-mi se lasă
pe-acelaşi cuvânt.

De-nghit amărui,
de caut cocori,
de urc înc-un grui
prin aspre răcori,
e pentru că-n seară
se năruie-un gând,
e pentru că-n vară
sunt ochii-mi plângând.

De simt o văpaie
în frunza din crâng,
de-mi cade-n odaie
un cântec nătâng,
în toamnă să-mi laşi
un zâmbet ştrengar,
vreo opt-nouă paşi
în mersu-mi fugar...